Despre viata si politica in Romania sau despre viata in culorile lui ianuarie 2018 poate vorbi oricine oricand chiar daca nu este sigur (precum subsemnatul) de faptul ca poate sa-si plateasca darile catre fisc-anaf, primarie, bloc, operator telefonie cablu televiziune …etc, dar decat sa scot eu niste cadre-cuvinte inghetate si infuriate de crudul timp prezent atarnat de jur imprejurul meu, mai bine o las pe poeta Dana Banu să întrebe:
„Care ați furat, mă, soarele și demnitatea de prin țara asta?
…zilele acestea m-am mai uitat și eu la tv la știri, nu mult, doar cât să mi se zbârlească rău codițele. Asta e, vremea nu e prietenoasă pentru plimbări iar Bucureștiul a devenit de nefrecventat. Circul politic a ajuns pe culmile disperărilor noastre. No, zic și eu ca o fată din Ardeal care mă aflu, așa ceva nu există. Așa țigănie și prosteală pe față mai rar. Oriunde te uiți vezi tot felul de ipocriți și de impostori. Agramații dau lecții de gramatică, alcoolicii și dependenții de droguri dau lecții de conduită și comportament în societate, proștii predau înțelepciunea la megafon. Urlete, țâpurâturi, exhibiționiști cu diplomă, nebuni periculoși prin cartiere la plimbare, grandomani și linge-blide ocazionali, pupincuriști la kilogram. Societatea românească oferă de toate mai puțin rafinament și eleganță a discursurilor și atitudinii. Astea se pare că au dispărut de mult, nu de ieri de azi., odată cu exterminarea elitelor românești.
Urâte vremuri! Urâte au fost de când mă știu pe aici. Care ați furat, mă, soarele și demnitatea de prin țara asta?
Ai ajuns să pari un idiot dacă vorbești frumos, zâmbești, spui bună ziua și mulțumesc, se uită oamenii la tine ca la un dubios care precis urmărește ceva. Dacă îl ajuți pe vreunul dezinteresat precis se va urla după tine că tu cumperi oameni. V-o zic din proprie experiență nu din auzite. Oamenii se zbat să supraviețuiască într-o lume atât de mizerabilă încât ajung să fie după chipul și asemănarea ei, orice nu e după tipicul lumii lor li se pare ciudat, dubios. Bădărănia și mitocănia au ajuns să guverneze relațiile dintre oameni pe aici.
Acum să vă scriu și despre lucruri frumoase, solare, din păcate însă n afară de faptul că mâine vine Onisim și săptămâna viitoare plecăm spre Sighișoara nu îmi vine nimic în minte. Poate faptul că sunt nevoită să călătoresc mult pe afară și să văd de fiecare dată când mă întorc contrastul cu ce e pe aici, să văd continua decădere și ruinele deplorabile ale locurilor și oamenilor mă face cam acră dar va veni ea primăvara și pe strada noastră și dacă nu va veni, bocceluța pe spate și la drum. Mai mult absentă, mai rar pe acasă.
Până la urmă majoritatea a hotărât drumul de acum al acestei țări, eu nefăcând parte din acea majoritate pot doar să spun o dată sau de 1001 ori nu și-apoi să tac și să îmi văd de drum. Asta e, sunt mic și minoritar, îmi trag fesul pe ochi și tac. Am zis! Salut! Ne mai vedem pe aici, mai intru din când în când să mă plâng să vă spun de una de alta.”
mulţumind Danei Banu pentru acceptul publicării, vă doresc o ţară cu demnitate şi soare…
